De ce ajung mereu la același tip de relație?

Alt nume, altă poveste, poate chiar alt oraș. Și totuși, după câteva luni, ai aceeași senzație, aceleași conversații și cam același final.

Prima explicație care vine în minte este ghinionul, iar a doua că nu mai există oameni serioși. Amândouă sunt liniștitoare, fiindcă mută cauza în afară, dar niciuna nu explică cu adevărat de ce tu întâlnești sau atragi același tip de om.

Recunoști ce știi, nu ce-ți face bine

Felul în care ai învățat, devreme de tot, cum se cere și cum se primește afecțiunea rămâne reperul după care recunoști apropierea: cineva se poartă într-un anumit fel și ceva în tine recunoaște acel tip de comportament.

Bineînțeles, recunoașterea nu ține cont dacă lucrul acela ți-a făcut bine, ci doar dacă îl știi. Iar dacă apropierea a venit odată la pachet cu neliniște, neliniștea ajunge să fie citită drept semn că cineva contează pentru tine. Și atunci creierul atașamentului, creierul limbic, transmite mesajul: familiar înseamnă potrivit.

Intensitatea nu este același lucru cu apropierea

Când oamenii importanți de la începutul vieții au fost imprevizibili, atenția devine ceva ce se câștigă, nu ceva care există pur și simplu. Cineva care alternează între căldură și distanță reproduce exact starea aceea, iar starea aceea se simte puternic.

Pe fondul ei, un om stabil pare plictisitor, deși nu este. Doar că lipsește tensiunea după care te-ai obișnuit să recunoști că ești important pentru cineva.

Contează și rolul pe care ți-l asumi tu

A întâlni mereu același tip de partener vine din ce te-ai obișnuit să faci în relație. Dacă ai învățat că valorezi prin ce oferi, ajungi mereu în relații în care ai ceva de rezolvat, fie pentru că alegi oameni care au nevoie de asta, fie pentru că, în timp, ajungi să te porți cu oricine ca și cum ar avea nevoie.

Merită să te întrebi ce ai face într-o relație în care nimeni nu are nevoie să fie salvat. Dacă în locul răspunsului apare un gol, acela este semnul că ai găsit unde ai de lucrat.

Ce se întâmplă când apare cineva diferit

Când apare cineva care se poartă normal, apar și o neliniște fără motiv și impulsul de a găsi ceva în neregulă cu acea persoană. De ce? Pentru că a avea pe cineva liniștit lângă tine nu a fost ceva întâlnit în viață, așa că citești acel comportament ca pe ceva nefamiliar, deci nepotrivit. Așa apar așa-zisele concluzii și decizii: nu simt nimic, nu este momentul potrivit, este ceva ciudat la el.

Ce ajută

Ce ajută cu adevărat este să observi ce se petrece în tine când cineva se poartă normal cu tine: când răspunde la timp, când spune ce simte fără scenă, când nu dispare. Dacă atunci apare neliniște, plictiseală sau nevoia de a testa, tocmai ai descoperit ceva valoros despre tine.

Partea aceasta este greu de făcut singur, pentru că ceea ce simți în momentul acela ți se pare a fi pur și simplu adevărul.

Într-o ședință de psihoterapie se lucrează exact pe clipa în care liniștea a fost citită drept plictiseală, iar de acolo începem să facem schimbarea necesară.

Ce înseamnă asta

Înseamnă că singura parte pe care o poți schimba este a ta, iar aceea este de obicei suficientă pentru ca lanțul de repetări să se rupă.