De ce înțeleg perfect problema și totuși nu se schimbă nimic?

Știi de ce te enervezi și poți explica limpede de unde vine.

Și totuși, data viitoare când se întâmplă, reacționezi exact la fel.

Este unul dintre cele mai obositoare lucruri cu putință: să știi tot și să nu se schimbe nimic.

Ai două viteze, nu una

Când cineva îți spune ceva care te doare, corpul reacționează primul, într-o fracțiune de secundă, cu mult înainte să apuci să te gândești la ceva. Se strânge ceva în stomac, ți se schimbă tonul, iar cuvintele ies aproape singure.

Partea care gândește vine abia după, pentru că ea are nevoie de timp. Deci nu ești inconsecvent și nu este o problemă de inteligență. Este o problemă de viteză.

De ce nu este de ajuns doar să știi

Ai citit, ai înțeles, ai pus lucrurile cap la cap și tot nu se schimbă nimic. De ce? Pentru că a ști de unde vine ceva răspunde la întrebarea de ce, nu la întrebarea cum.

Un obicei vechi se schimbă într-un singur fel: prin ce faci exact în clipa în care de obicei reacționezi. Dacă în clipa aceea faci altceva, și dacă repeți de destule ori, acel ceva ajunge să îți vină la fel de ușor ca cel vechi. Pentru asta ai nevoie de trei lucruri:

Să observi devreme obiceiul. La început îți vei da seama abia după ceartă, mai târziu la câteva minute după ea, iar într-un final chiar în timp ce se întâmplă. Așa vine, în ordinea aceasta, și nu are cum să vină altfel.

Să faci ceva concret. „Să fiu mai calm” nu este un plan, este o dorință.

Un plan sună altfel: când voi simți că mi se strânge stomacul, spun celuilalt că am nevoie de cinci minute de pauză și ies din cameră. Deci, trebuie să fie ceva hotărât dinainte și potrivit cu ce ți se întâmplă ție.

Să repeți. Prima dată nu iese deloc, a cincea oară iese pe jumătate, iar după un timp iese fără să te mai gândești. Aici se opresc cei mai mulți, pentru că se așteptau să meargă din a doua încercare.

De ce este greu de unul singur

Reacțiile acestea nu apar când stai singur acasă, ci atunci când ești în interacțiuni cu oamenii.

Și de ce nu pleacă obiceiul, deși ai înțeles totul despre el? Pentru că obiceiul te-a apărat cândva de ceva, iar un lucru care te-a apărat nu se retrage prin cuvânt, ci prin dovezi. Are nevoie să vadă, de mai multe ori, că fără el nu se întâmplă nimic rău.

Aici ajută cineva din afară, care observă momentul în care reacția pornește atunci când tu încă nu îl vezi.

Cam asta se face, în practică, într-o ședință de psihoterapie: nu ți se explică ce ai explicat deja, ci se lucrează pe secunda în care totul se declanșează. Nu înseamnă că nu poți singur. Înseamnă doar că singur vezi mai puțin din ce ți se întâmplă, iar a alege pe cineva care să privească împreună cu tine este tot o mișcare făcută de tine.

Ce nu înseamnă asta

Nu înseamnă că trebuie să simți altceva. Scopul nu este să nu te mai enervezi niciodată, ci să ai, în momentul acela, și o altă variantă în afară de cea pe care o folosești acum. Când începi să exersezi, varianta aceea rămâne la tine.

Ce faci acum cu articolul acesta este tot o alegere a ta. Îl poți închide, cum ai făcut probabil și cu altele. Sau poți face un pas mic.